In ce masura credeti ca un roman sau un film istoric ar trebui sa respecte realitatea (sau in ce masura ii este permis sa nu o respecte) si de ce? Ati intalnit situatii in care v-ati fi dorit ca realitatea cruda sa fi fost alta, ori situatii in care fantezia exagerata v-a deranjat? Discutati-le aici!

Am raspuns - nu conteaza daca povestea e reusita - dar e evident ca depinde forte mult de ce asteptam de la filmul sau romanul respectiv. Si iau ca exemplu ceea ce povesteam si la alt topic - serialul The Tudors care desi respecta linia istorica a evenimentelor, a facut personajele mai atragatoare pentru publicul din ziua de azi - Henric al 8lea e tanar si frumos, Ann Boleyn e superba (fara alunite pe tot corpul si 6 degete la mana stanga), Catherine of Aragon e deasemenea jucata de o actrita minunata. Asadar, serialul s-a adaptat la conditiile contemporane. (poate asa mai invata si americanii niste istorie :rolleyes.
De asemenea, imi face placere sa citesc un roman care desi se autointituleaza istoric imi ofera tot felul de detalii care sunt evident imposibil de stiut in realitate. Deci, as spune, ca de dragul fictiunii, se poate face rabat de la adevar.

Lucrurile stau cu totul altfel daca discutam despre filme sau carti destinate educatiei.

Daca vorbim despre fictiune ...adevarul istoric devine doar un punct de pornire/inspiratie. Daca vorbim despre literatura istorica de specialitate insa putem pretinde adevarul, desi chiar si in acest caz e loc de speculatii si interpretari.
Pe Dumas - tatal si fiul - i-as incadra in prima categorie, cu specificarea ca au intentionat sa se inscrie beletristic in cea de-a doua.

Am votat "nu conteaza". Din moment ce alegi sa citesti fictiune nu poti sa pretinzi autorului sa respecte realitatea istorica. Istoria este un punct de pornire, o baza care de multe ori este modificata de imaginatia autorului.
Pentru realitate (in masura in care exista scrisa undeva realitatea obiectiva) exista carti de specialitate.

Nu sunt tocmai de acord. Sigur ca un roman istoric nu este un compendiu care sa redea cu maxima fidelitate cele mai mici detalii, mai ales ca, asa cum a zis si GothAngel, anumite lucruri nici macar istoricii nu au cum sa le cunoasca (dat fiind ca nu exista intotdeauna dovezi, iar cele care exista sunt de multe ori interpretabile). Cred insa ca un roman istoric trebuie sa fie foarte bine documentat si sa respecte cat de cat macar adevarurile care se cunosc cu certitudine. Altfel nu mai e roman istoric, e roman fantasy, descriind o istorie alternativa... Parerea mea personala este ca talentul unui autor se vadeste, sub acest aspect, in a sti sa pastreze echilibrul (extrem de delicat) intre adevar si fictiune. E mult de discutat despre efectele exagerarilor, fie intr-un sens, fie in celalalt (de la a plictisi prin detalii superflue pana la a distruge reputatia cuiva sau a crea o reputatie falsa - cu sau fara voie).

Ai dreptate in mare masura elfady. Dar, avand in vedere cat de subietiva este istoria... ceea ce spui tu e greu. De aceea spun ca este greu sa faci asa ceva.
Imi amintesc. Am citit o carte buna, care respecta foarte atent adevarul istoric: "In intimintatea secolului XIX", Ioana Parvulescu. Cred ca este singura care face roman, respectand, punctual, realitatea.

Apropo de Ioana Parvulescu, i-ai citit interviul?
http://www.livenews.ro/Article.aspx?ID=4462
Mi-a placut foarte mult cum a raspuns, cred ca e o persoana de o rara sensibilitate si de o delicatete de mult disparuta din peisaj. Mi-as fi dorit sa o fi avut ca profesoara sau sa o fi intalnit!

Pai poti sa o intalnesti oricand. Da-mi un semn cand ajugi in Bucuresti. Daca vrei sa discuti cu ea, o invit eu la o cafea. E dragutza si foarte prietenoasa. Cred ca i-ar face placere sa vorbeasca cu tine, sa-ti recomande carti...

Cand ajung? LOOOL, dar SUNT in Bucuresti!!! Da-mi un PM si poate izbutim sa ne vedem